vineri, 20 august 2010

No comment,


deocamdata.

Astept comentarii.

Un documentar ...

Nu am vrut sa-l caracterizez in nici un fel, chiar daca toate ideile de aici sunt vechi de cateva milenii, insa aduse la zi, la "ziua stiintifica", printr-o fortare ilogica. Literatura SF abunda de astfel de idei.

O sa-l comentez detaliat cand voi avea timp.

Un blog pentru DISCUTII

Probabil că textul din header "Un blog pentru DISCUTII ateism-religie, creatie-evolutie, big-bang, teorii cosmogonice religioase, etc" nu este suficient de lizibil, altfel nu văd de ce unii vin pe-aici sa-şi defece frustrările. Presupun că şi cel mai prost om poate face diferenţa între discuţie şi vorbărie jignitoare.

Am creat acest blog pentru a cunoaşte oameni inteligenţi şi de bun simţ cu care să pot schimba idei pe un ton civilizat. Tocmai de aceea am permis oricui doreşte să posteze, indiferent de credinţă. Nu mă interesează ratinguri, Google Ads sau zerotevisme.

Aveam să constat contrariul: în mare măsură pe net intră felurite forme abjecţi, iar cei care ar avea într-adevăr ceva de spus stau retraşi şi-şi văd de munca şi de pasiunile lor. Cam în acelaşi mod în care s-au retras intelectualii din politică odată ce aceasta a fost acaparată de inculţii avizi de putere. A nu se generaliza. Sper totuşi că dincolo de lehamite cei valoroşi pot găsi puterea de a lupta cu prostia bolnăvicioasă în care se scufundă România. Chiar dacă proştii prin natura lor opun o mare rezistenţă deşteptării.

Din păcate subiecte de tipul celor abordate aici răscolesc instinctele cele mai adânci în cei insuficient evoluaţi (atei sau credincioşi) care nu pot înţelege că putem fi fraţi chiar dacă avem păreri diferite în anumite privinţe. Că în alte zece părţi poate gândim asemănător.

Tocmai pentru că nu vreau să transform blogul într-o bălăcăreală de porci de acum înainte toate mesajele care aduc injurii sau jigniri unor persoane sau categorii umane vor fi şterse. Indiferent dacă vin din partea unor atei sau a unor credincioşi, indiferent pe cine sau ce jignesc.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Individualizare versus socializare

Dorinţa de socializare, nu mă refer aici la trecerea în proprietatea întregului popor a principalelor mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată ci la procesul de integrare socială a unui individ într-o colectivitate, ne face să acţionam adesori împotriva simţirilor personale. Ficare îşi doreşte să fie plăcut şi respectat. Toţi îşi doresc un loc pe lista existenţei sociale. Există posibilitatea, însă, ca în drumul spre socializare, din politeţe excesivă, altruism sau alte raţionamente să nu faci altceva decât să te tranformi într-un preş călcat sistematic în picioare.

Lucurile nici nu ar fi pe atât de grave dacă sprijinul necontenit pe care îl acorzi celor ce-ţi cer ajutorul ar fi înţeles ca atare şi nu ar abuza de acesta. Dacă, în plan personal, ajuţi pentru că aşa vrei, aşa eşti constituit sau educat, problema rezidă în curtea celor pe care îi ajuţi. Aceştia din urmă vor pretinde prietenii, amiciţii sau chiar simpatii personale doar pentru a-şi satisface agenda personala de nevoi. E de la sine înţeles că eşti căutat, că telefonul îţi sună continuu, dar toate astea pentru motive cât se poate de greşite.

Cu siguranţă nu sunt puţini între voi, distinşi cititori, care aţi fost surprinşi de dezamăgire sau chiar devastaţi de neaşteptata trădare a încrederii acordată sau investită în presupuse prietenii. Când acest fenomen are loc, această întâmplare, mai cu seamă când se repetă la nesfârşit începi să te gândeşti, să formulezi strategii, să găseşti căi de a evita persoanele care te dezamăgesc, de a ocoli situaţiile în care, în mod invariabil, sfârşeşti ca victima a profitorilor. Nu, nu sunt de principul să dăm foc la magazie ca să scăpăm de şoareci. Totuşi, revelaţia înşelaciunii, atunci când are loc, crează confuzie, întâi de toate, complicând şi mai mult lucrurile. În acele momente întrebări de genul “cum a putut…? cum a fost în stare…? cum a îndrăznit…?” îţi năpădesc mintea şi rămân retorice. Astfel de momente de criză sau dileme dezorientative au fost atent analizate de Carl Jung şi altii. Momentul dezorientării se intalează atunci când realizezi că aşteptările ţi-au fost dărâmate. Cine este proprietarul aşteptărilor? Fireşte că tu.

Soluţiile sunt multiple. Întâi de toate trebuie ca raţiunea să-şi regăsească bine meritatul loc de principal hotărâtor al acţiunilor proprii. Nu m-aş duce atât de departe încât să dau dreptate gândurilor englezului din Jurnalul Fericirii a lui Steinhardt, care din altruism alege să-şi bea ceaiul în casă, totuşi câteva soluţii de mijloc pot fi aplicate.

Soluţia 1. Înfrânează-ţi aşteptările. Nu înseamnă să nu visezi, să nu ai aspiraţii, înseamnă sa abordezi un mod de gândire critic. Asta presupune un efort mental mai mare în a judeca lucrurile nu după aparenţe ci în profunzime, după esenţa lor. Acest lucru se realizează şi prin stabilirea şi, foarte important, păstrarea standardelor proprii. Nu te baza pe alţii pentru atingerea ţintelor personale, fa-o de unul singur. Eşti cel mai de încredere om pe care-l ai. Educaţionaliştii numesc asta învăţarea independentă, Jung denumeşte acest lucru drept individualizare.

Soluţia 2. Nu-ţi oferi ajutorul imediat. Aşteaptă să-ţi fie cerut sprijinul de mai multe ori înainte de a-l oferi. Când îl oferi, fi sigur că vrei să o faci şi nu aştepta nimic înapoi. Dacă ai luat o decizie conştientă, accept-o ca atare. Dacă intervin anumite tipare (ex. persoane care-ti cer bani împrumut dar în mod repetat întărzie sau chiar nu îi mai inapoiază) crede în tipar şi nu în aşteptările personale şi bazează-ţi decizia pe acesta.

de Radu Cristea

vineri, 24 iulie 2009

Crescand in Univers - R. Dawkins

Preluate de pe http://video.google.com

si subtitrate de către Asociaţia Umanistă Română


1.





2.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Intrebari pt creationisti (IV)

Monoteist, la toate intrebarile mele referitoare la cusutul cu ata alba a creationismului imi da un singur raspuns. Nicolae Manolescu zice pe undeva, referindu-se la Biblie "Ma tem de omul unei singure carti". Parafrazandu-l as putea continua "Ma tem de omul unui singur rasuns, unic".
Iata raspunsul lui, in filmul care urmeaza. Deocamdata va las pe voi sa comentati!



Arca lui Noe - Ce s-a intimplat cu ea



Acest film este un exemplu de manipulare religioasa persuasiva. Discursul este plin de defecte de logica, altfel ar fi imposibil sa se ajunga de la povestile-legenda ale unor amatori, vulnerabili in fata miturilor, la negarea evolutiei.
Ni se spune ca un numar (relativ mic) de oameni au vazut "ceva" pe muntele Ararat. Toate punctele de legatura dintre existenta acestui "ceva" si existenta evolutiei ca fapt lipsesc.

O analiza sumara:

1. Deoarece nici o expeditie stiintifica de incredere nu a putut gasi obiectul de pe munte deja avem o prima problema. Obiectul exista in realitate sau doar in imaginatia celor care, sub presiunea credintei religioase, a setei de celebritate, de bani, de titluri, etc vor sa il vada acolo? (Ni se spune ca unii dintre intervievati nu au carti sau doctorate de vandut si/sau de aparat. Ni se sugereaza, deci, ca scriitorii si oamenii de stiinta sunt mincinosi, in timp ce omul de pe strada este puritatea si adevarul absolut. Pe cand lucrurile, de obicei, stau tocmai invers. Un om de stiinta cand minte isi pierde renumele definitiv. Nu se spune insa ca omul simplu e ahtiat dupa celebritate (fie si aceea de a aparea cateva secunde intr-un documentar) sau, cel religios nu doar ca minte, ci se minte mai intai pe sine). Inteleg dificultatea pt care nu s-a putut gasi inca, dar aceasta dificultate nu se constituie in argument al existentei "obiectului".
Orice analiza stiintifica s-ar opri in acest punct. Mai inati se pune in evidenta existenta "obiectului" si abia apoi se continua cercetarile in functie de ce s-a gasit. Asadar restul "argumentelor" din film cad, lipsite de fundament.
De aici incep speculatiile.

2. Hai sa tin cu ursul si sa presupun ca "obiectul" de pe Ararat exista. OK. Si? E suficient? Inseamna asta ca a cazut evolutionismul? Nicidecum. Problema 2 este sa vedem daca acel obiect este un artefact sau un obiect natural. Daca este un obiect natural - si ar putea fi atatea: roca, gheata de densitate diferita fata de restul ghetarului, etc - poate incepe un studiu febril si interesant. Dar asta ar duce la caderea definitiva a ipotezei "Arca".

3. Presupunem ca e un artefact. Deci e ceva construit de om. Din nou sunt posibile zeci de artefacte. Trebuie sa fie neaparat un fel de corabie. Altfel ca in cazul 2 cercetarile vor continua in alta directie, iar ipoteza Arca e desfiintata.

4. Cu toate ca probabilitatea sa ajungem pana aici e deja foarte mica, accepatm ca "obiectul" este o "corabie". E suficient? in nici un caz. Ar putea fi o corabie fie ante-Noe, fie post-Noe. Trebui sa raratam ca e din timpul lui.

5. Cu toate astea inca nu e suficient. Chiar daca arca e din timpul lui Noe, trebuie demonstrat ca e Arca lui Noe. Ar putea fi o alta arca. (Aici o sa intrebati ce alta arca ar putea fi. Nu stiu. Dar, teoretic ar putea sa mai fie si altele, atata timp cat a putut fi construita cel putin una. Poate Biblia a relatat doar din unghiul sau, despre "arca" sa. Ca sa-i citez pe crestini: "sa stim despre existenta celorlalte nu ne era de folos mantuirii". Insa unui om de stiinta ii este necesara si aceasta cunoastere).
E uimitor cu cata usurinta se sare in film peste toti acesti pasi si, imediat dupa ce ni se sugereaza (in loc sa se demonstreze) ca "ceva" e pe munte, ni se spune cu precizie suspecta ca acel "ceva" e tocmai Arca lui Noe. Vedeti dar ca ar purtea fi ceva, insa multe altceva decat arca.

Va las voua placerea de a calcula probabilitatea ca Arca lui Noe sa fie pe muntele Ararat. (Obs: Oricat de mica ar fi aceasta probabilitate nu inseamna ca Arca lui Noe nu e acolo si ca nu merita a fi cautata).

6. Si ca sa fac placul crestinilor pana la capat voi presupune ca pe muntele Ararat s-a gasit si s-a demonstrat ca e Arca lui Noe. Chiar a acelui Noe despre care relateaza Biblia (si Epopeea lui Ghilgames, sa nu uitam, si multe alte scrieri; deci potopul universal nu e monopol strict biblic, iar asta spune multe despre originalitatea Bibliei si despre cat a "plagiat" din scrieri mai vechi).
a) Mai intai va trebui sa demonstram ca Pamantul e tanar. Pana una alta s-a demonstrat inversul. Atat de puternic incat si cea mai mare parte a creationistilor a preferat sa adapteze Biblia conform cuvantului stiintific, decat sa se zbata inutil in purul Cuvant al lui Dumnezeu.
b) Apoi va trebui sa demonstram ca toata apa de pe Terra poate acoperi intreaga suprafata a sa. Idem sus s-a calculat si a rezultat contrariul.
c) Va trebui sa vedem de ce Biblia minte si Noe nu a conservat toate speciile. De fapt a luat in arca sa doar ~ 1% din speciile de pe Pamant.
d) Va trebui sa aratam cum a putut supravietui flora si fauna marina supusa unei asemenea presiuni, timp de atatea zile. Cate zile?
e) Cate zile a durat potopul? Chiar astept raspuns decent la aceasta intrebare. (In Biblie sunt 2 mituri intercalate. Un mit da ~ 15-180 zile - nu mai stiu exact, iar celalalt da aprox 1 an).

Observam, deci, ca ar fi putut exista un Noe si o inundatie masiva, dar nici pe departe un Potop Universal. Chiar existand Noe si arca sa asta nu e nici pe departe un argument Anti-Evolutie.
Presupun ca stiti ca de prin 1995-2000 se cam stie ca potopul biblic nu e altceva decat inundarea campiilor de sub actualul fund al Marii Negre de catre apele Mediteranei. Deci un episod in istoria omenirii care, la randul ei, e un episod din lunga istorie naturala a unui Pamant de 4,65 miliarde ani, pe suprafata caruia s-au succedat, evoluand una din alta, aproximativ vreo 2 mld de specii. O istorie mult mai frumoasa, mai interesanta si mai "productiva" decat orice fictiune a putut omul imagina.

Asadar, monoteist, argumentul, vezi si tu, nu e pe muntele Ararat, chiar daca pe muntele acesta este, cu toata improbabilitatea, Arca lui Noe.
Ar fi frumos daca oamenii nu ar pune atat de usor botul la toate speculatiile, daca ar fi ceva mai sceptici, mai critici si ar cere mai multa rigoare logica de la cei din jur. Manipularea ar disparea, am trai intr-o lume in care politicienii nu ne-ar mai conduce ca pe miei la taiere.