Orice carte este opera unui sau al mai multor oameni. In mod firesc, si Biblia ar trebui sa se cadreze aceleiasi reguli.
Totusi, cei care o cred mai mult decat ca pe un poem, un basm, o scriere veche plina de greseli inerente momentului scrierii sale, sustin cu tarie ca Biblia, desi scrisa fizic de catre oameni, este inspirata de Duhul sfant. Altfel zis, este "Cuvantul lui Dumnezeu".
Ce semnifica acest "inspirata"? Greu de zis, pentru ca el lasa loc prea multor interpretari de care s-a uzitat excesiv, zic eu.
Este sufucienta autoreferentierea (o carte care spune despre sine ceva) ca sa o credem?Autobiografiile sunt in mod expres suspuse unei critici mai intense si se cere verificarea lor prin intermediul mai multor surse. In cazul Bibliei nu exista o alta carte nederivata din Biblie si scrisa nepartinitor (de catre ne-crestini si ne-mozaisti) care sa sustina, din exterior, ca Biblia ar fi un fel de dicteu automat divin.
Pentru atei si necrestini, Biblia nu are nimic aparte care sa o transforme intr-o carte exceptionala. Este un simplu amestec de real si fabulos (istorii, credinte, obiceiuri, precepte morale), anacronica, depasita, imorala chiar, similara altor scrieri ale vremii, in unele puncte inferioara acestora.
Pe ce alte argumente se bazeaza credinciosii cand sustin ca Biblia este Opera Divina?
De obicei, pe asa-zisele "profetii implinite". In ce masura insa aceste profetii chiar au fost reale si chiar s-au petrecut?