Ce cred şi ce nu cred ateii?

Mulţi oameni cred că a fi ateu este un lucru imposibil. Că, de fapt, cei care se dau atei, în realitate sunt doar nişte credincioşi revoltaţi împotriva lui Dumnezeu. Sau că ei înlocuiesc credinţa în Dumnezeu cu credinţa în Diavol, în Ştiinţa, în legile naturii, în Mama Natură, etc. Că, oricât s-ar da de atei şi ei cred în morală, în estetic, în iubire... .

Că tot fu vorba în postul anterior despre proasta percepţie a ateului de către credincios voi continua şi aici a arată cât de prost este perceput ateul.
Specific credincioşilor ("crede şi nu cerceta!"), decât să cerceteze ateismul, preferă să perpetueze mituri despre ateism, preluate de la alţii la fel de neştiutori într-ale ateismului. Dar în spatele acestor "acuze" se mai ascunde şi mintea diabolică a unor credincioşi care nu prea pot găsi logica ateismului în lumea de idei a credinţei lor.

Aşadar,

a fi ateu înseamnă, cât se poate de simplu, a NU CREDE în DIVINITATE sau în alte entităţi SUPRANATURALE. Punct. În rest, ateul poate să creadă în absolut tot ce doreşte el. Poate să fie bun sau rău, poate să fie prost sau deştept, poate să fie naiv şi credul sau perspicace, poate să fie onest sau parşiv şi tot ce vă mai puteţi imagina.

Acestea fiind zise să luăm pe rând acuzele de mai sus:

1. Ateii înlocuiesc credinţa în Dumnezeu cu credinţa în Diavol - cei care cred în Satana sunt SATANIŞTI, nu atei. Ateul nu crede nici în Diavol (pentru că şi ăsta e supranatural), cum nu crede nici în Dumnezeu. Acuza este nefondată, generată fie cu intenţie pentru a denigra ateismul, fie din ignoranţă, din prostie crasă, din lenea de a pune mâna şi a studia.

2. Ateii înlocuiesc credinţa în Dumnezeu cu credinţa în Ştiinţă - e imposibilă o asemenea înlocuire. De aici se vede că bietul credincios nici măcar nu ştie ce e aia credinţă în divinitate. Ba mai şi comite blasfemie împotriva propriului zeu prin acuza asta.
Ştiinţa e o parte a culturii umane, deci o emanaţie a minţii umane. Cu deosebirea, faţă de alte emanaţii, că prin intermediul acesteia s-a descoperit adevărul despre realitatea şi cauza celor mai multe fenomene cu care omul a ajuns în contact. Mai mult, prin extensie, a descoperit sau/şi a generat fenomene noi.
Deci, ştiinţa e o chestie NATURALĂ, nu SUPRANATURALĂ. Ateismul este necredinţa în entităţi supranaturale. Ateism nu înseamnă necredinţa în chestii naturale şi existente.
Pe de altă parte ateul nu crede în ştiinţă ca într-o entitate abstractă, aşa cum credinciosul crede în zeul lui. Nici nu se închină ştiinţei. Cel mult crede în spusele ei, spuse care sunt argumentate la tot pasul. Ateul om de ştiinţă nu are nici măcar această credinţă, pentru că el deja ŞTIE. Poţi să CREZI înainte de A ŞTI, după ce şti, şti pur şi simplu, nu mai ai cum să crezi. Vezi Ştiinţă, credinţă şi închinăciune.

Acuza reală ar putea fi cam aşa: ateul crede mai degrabă în spusele Ştiinţei, decât în spusele Religiei. Asta da, e adevărat. Iar ateul are toate argumentele în favoarea sa, în timp ce religiosul nu are nici măcar un singur argument real (ignoranţa nu e un argument) care să-l determine să creadă în spusele religiei/religiilor.

3. Ateii înlocuiesc credinţa în Dumnezeu cu credinţa în Mama natură - e adevărat că există o categorie de oameni care au tendinţa mistificării naturii. Au o tendinţă de a o înzestra cu un fel de puteri "inteligente", "conştiente" aproape sau chiar supranaturale. Sau ajung chiar la un fel de prosternare în faţa Naturii, cu N mare. Vezi o parte a curentului hippy. Dar ăştia nu sunt atei. Sunt o formă de panteişti moderni. Încă odată confuzia este generată de ignoranţa lipsită de limite a credinciosului. Iar percepţia ateismului este cât se poate de eronată.

4. Ateii înlocuiesc credinţa în Dumnezeu cu credinţa în legile naturii.
Discuţia e similară cu cea de la punctul 2).
Chiar şi cea mai mare parte a credincioşilor cred, pe langă Dumnezeu, în legile naturii. Deşi există o oarecare incompatibilitate între acestea două. Dar asta în contradictia dintre credinta-n Dumnezeu si credinta in legile naturii.


Concluzie:

Un om care NU crede în supranatural se numeşte ateu. În rest poate să creadă în tot ce vrea şi ce nu vrea el din categoria naturalului.